În ianuarie–februarie 1919 apare primul număr al Buletinului AGIR, cu un editorial introductiv în care se scria: „În cadrul scopurilor urmărite de către Asociația Generală a Inginerilor din România, începem publicarea prezentei reviste, care va fi organul oficial al intereselor societății profesionale inginerești. Coloanele Buletinului AGIR sunt la dispoziția inginerilor pentru dezbaterile chestiunilor profesionale care să ne îndrumeze pe calea propășirii, la care cu toții trebuie azi să lucrăm, pentru binele țării și poporului din România Mare”.
Multe dintre materialele publicate în Buletinele AGIR constituiau rapoarte înaintate oficialităților vremii ori expuneri publice prezentate cu diferite prilejuri de către ingineri de frunte: Constantin Bușilă, Constantin Budeanu, Nicolae Cioc, Ion Arapu, Cristea Niculescu, Mihail Manoilescu, Aurel Persu, Cincinat I. Sfințescu, Dimitrie Leonida, P. Nicolau, A. Periețeanu, Aurel Zanescu, A.T. Rădulescu, P.M. Florescu, M. Tudora, E. Erdes, N.N. Ganea, Octav Păduraru, Ștefan Mihăiescu, Sever Cristescu ș.a. și urmăreau să ofere soluții pentru diferite probleme cu care se confruntau, în perioada respectivă, guvernele și societatea românească (organizarea învățământului tehnic superior, producerea și distribuția energiei, extinderea folosirii betonului armat, construirea de clădiri ieftine, încălzitul urban, construirea de poduri și de căi ferate, folosirea lemnului din păduri în scopuri industriale și mai puțin pentru încălzit ș.a.).
În anul 1950, Editura AGIR a fost obligată să-și întrerupă activitatea, Buletinul AGIR încetându-și apariția.
AGIR și-a reluat activitatea în 1990, iar în 1996 a reînceput publicarea Buletinului AGIR, revistă trimestrială menită să prezinte și să disemineze studiile și cercetările realizate de specialiști români și străini, promovând schimbul de idei și soluții tehnico-științifice.
